un OM, batranul de 99 ani!

Se „zvoneste” ca marii creatori de arta isi desavarseau operele in paroxismul inspiratiei si talentului sub influenta..nu! NU A GENIULIU! a drogului! sau poate a crizei interioare dezlantuite in etape..de dexare dezechilibru psiho-motor (m-am exprimat destul de complex pentru a substitui simplul cuvant :”nebun”?!???)

adica faceam un Prolog

de ce se scriau jurnale? de ce se scriu inca..in bloguri de genul astuia? ;ipsa de creativitate definitivata, lipsa unui psiholog?nevoia de expunere a EU-lui?

si m agandesc sa scriu despre framantari patetic de generale sau sa ma abtin in virtutea adevarului ca e neinteresant pentru altii ce simt, ce simte cineva strain, ce simtim toti..decat daca facem subiectul unui studiu in masa….

dar ce inseamna „mi-e dor”? e real? il generam noi augumentant o nevoie de a simti….dintr-un sentiment genetic patologic…sau e un sentiment autonom..ori poate inert? ne putem gandi…ca il cream noi si tot noi il putem anihila rational? atunci „a simti” e creatiai propriei dorinte de a trai nist esentimente si doar ca le eliberam, dezvoltam si apoi exteriorizam….dar ele exista cu adevarat sau le cream…sau poate nici macar nu e important…

ah poftim domnule! cand altii cresc si boteaza progenituri l avarst amea..eu imi pun intrebari de adolescenta.aceleasi…ramase insa fara raspuns vreodata pentru ca raspunsul tot noi il cream! ei…oartea buna vine cu „sufletul tanar” 🙂 adica..am sufletul tanar daca am asemenea nedumeriri cand tara arde sub criza economica, politica si in curand sociala..uite babele se..piaptana de Sentimente!

dar e acelasi simplu rudmentar imbold de a scrijeli copacii cu inimioare:)) doar ca acum postam pe net si eventual facem networking…ne generam trafic…adica audienta…si uite-asa o dam in marketing:D

Ahhh trebuie sa va impartasesc o experienta!e unul din acele monente rare in viata cand simplitatea ne face fericiti!

UN OM!!!!

Acum 3 zile la magazin un batranel…sprijinindu-se tremurat intr-un baston de lemn, desprins din alt decor decat cel de mahala urbana moderna de Bucuresti, Bvd Decebal….cu 2 Ron in mana, incerca sa intrebe unde gaseste bomboane!!! ei bine, elementul asta uman, atat de distins de tot, era ignorat inexistent! mi-am facut curaj si m-am aporpiat de el ca de un zeu intrupat si il intreb ce fel de bomboane….imi raspunde incet si usor zambind atat de cald…Bomboane🙂

si il iau de brat, ne ducem la standul de dulciuri, gasesc bomboane si aleg..mai moi ,zic eu, ca e batran..aleg jeleuri…aleg si bomboanele care se topesc cu gust de fructe,,,cu totii le spargeam in dinti cand eram copii nerabdatori sa se topeasca….

si mi-am facut curaj, poate ii e pofta de suc dupa ce mananca dulce..aleg un suc neacidulat si  brusc ma simt coplesita de atata caldura, de afectiune, de sentimentul ca sunt OM si ca SIMT!!! l-am intrbat cati ani are! 99 ani!!!! ireal!!! imi venea sa ma inchin in fata unui zeu uman, coplesita de emotie si admiratie! 99 ani! perfect lucid! cate amintiri, cate trairi, cate schimbari si cate vieti a trait intr-o viata acest batranel.

nascut pe 8 MAI:) cand va face 100 ani!!!!

a plecat multumindu-mi ca nu am vrut sa accept banii…atata demnitate! cum sa nu fii coplesit de emotie in fata unui OM demn de a fi OM!

am iesit si am facut un gest mai generos…era pe banca savurand dulciurile

si regret ca nu stiu unde sta…regret ca nu pot sa fiu OM ajutand un OM si m-am  multumit cu un moment de sentimente!

gasiti-l pe OMUL de 99 ANI care sta pe Bvd Decebal!! as putea face o campanie!

da, am vrut sa va povestesc pentru in acea zi, atunci, am fost CU ADEVARAT FERICITA!!! ca am avut ocazia sa intalnesc un OM!